Miercuri, 29 Iulie, cu ocazia Zilei Imnului Național al României, Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza” din Bârlad a organizat simpozionul „IMNUL NAȚIONAL AL ROMÂNIEI, CEL MAI IUBIT CÂNTEC AL NAȚIUNII”, desfășurat în Sala Alexandru Ioan Cuza, cu respectarea normelor de igienă și distanțare impuse de Starea de Alertă. 

       Orice națiune, orice stat se identifică fundamental cu câteva simboluri esențiale: drapelul, stema și imnul. Dicționarul Explicativ al limbii române definește termenul de imn național sau imn de stat, drept „Un cântec solemn apărut odată cu formarea statelor naționale și adoptat oficial ca simbol al unității naționale de stat”. Ca peste tot în lume și Imnul Național al României are o istorie proprie, pe cât de interesantă, pe atât de tumultoasă și surprinzătoare.

        Primele preocupări pentru un imn propriu-zis au avut loc în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În anul 1862 a fost organizat un concurs public pentru desemnarea imnului noului stat constituit prin unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859. Trei compoziții au fost adoptate pentru armata română, folosindu-se ca imn național una dintre ele, „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor”, creată de capelmaistrul Eduard Hübsch.

        Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri a scris „Imnul Regal Român”, care avea să devină imnul de stat al României. Acesta a fost intonat pentru prima dată la data de 10 mai 1881, la încoronarea regelui Carol I de Hohenzollern. Acordurile lui au fost auzite în țara noastră până în anul 1947.

       După proclamarea Republicii Populare Române, la data de 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a abdicat, multe marșuri și cântece patriotice, printre care și „Deșteaptă-te române!” au fost interzise. Versurile imnului din această perioadă au aparținut lui Aurel Baranga, iar melodia, sacadată și greoaie, cu note acute, dificil de interpretat, lui Matei Socor.

       Al doilea Imn al României, „Zdrobite cătușe”, a fost introdus la data de 4 ianuarie 1948.

Zdrobite cătușe în urmă rămân,

În frunte-i mereu muncitorul.

Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm.

Stăpân pe destin e poporul.

Trăiască, trăiască, Republica noastră

În marș de năvalnic șuvoi revărsat

Muncitori și țărani, cărturari și ostași,

Zidim România Republicii noi.

         Al doilea Imn din perioada comunistă a fost „Te slăvim, Românie”, pe versurile poeților Eugen Frunză și Dan Deșliu, muzica aparținând tot lui Matei Socor, președintele Uniunii Compozitorilor din vremea respectivă. A doua strofă sublinia prietenia cu Uniunea Sovietică și ideologia leninistă. Aceasta a fost cenzurată începând cu 1960, iar la scurt timp imnul a rămas doar în interpretare instrumentală, fiind folosit până la numirea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea statului.

Te slăvim, Românie, pământ părintesc,

Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc,

E zdrobit al trecutului jug blestemat,

Nu zadarnic străbunii eroi au luptat.

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Refren:
Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână,

Trăiască Republica

Populară Română!

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far, și tărie și-avânt,

Noi urmăm cu credință partidul ne-frânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Refren
Noi uzine clădim, rosul holdei sporim,

Vrem în pace cu orice popor să trăim.

Dar dușmanii de-ar fi să ne calce în prag,

Îi vom frânge în numele-a tot ce ni-e drag.

Înălța-vom spre glorie al patriei steag.

Refren

          La 28 martie 1974, Marea Adunare Națională instituia funcția de președinte al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu fiind ales în unanimitate și devenind astfel primul președinte al României. Un an mai târziu, Nicolae Ceaușescu a dispus ca melodia patriotică „Pe-al nostru steag e scris unire”, compusă de Ciprian Porumbescu în 1880, pentru a fi imnul societății studențești „România Jună” din Viena, să devină noul Imn de Stat. I se schimbase titlul în „E scris pe tricolor Unire!”), numai că melodia respectivă este, din anul 1912, imnul național al Albaniei.

         În octombrie 1977 Nicolae Ceaușescu a impus ca Imn Național al Republicii Socialiste România un alt cântec al lui Ciprian Porumbescu, „Trei culori”, modificându-i versurile inițiale și cu specificarea că este „text adaptat”.

Trei culori cunosc pe lume,

Amintind de-un brav popor,

Ce-i viteaz, cu vechi renume,

În luptă triumfător.

Multe secole luptară

Străbunii noștri eroi,

Să trăim stăpâni în țară,

Ziditori ai lumii noi.

Roșu, galben și albastru

Este-al nostru tricolor,

Se înalță ca un astru

Gloriosul meu popor.

Suntem un popor în lume

Strâns unit și muncitor

Liber, cu un nou renume

Åži un țel cutezător.

Azi partidul ne unește

Åži pe plaiul românesc

Socialismul se clădește

Prin elan muncitoresc.

Pentru-a patriei onoare,

Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim,

Cu alte neamuri sub soare,

Demn, în pace să trăim.

Iar tu, Românie mândră,

Tot mereu să dăinuiești

Åži în comunista eră

Ca o stea să strălucești.

            Actualul Imn Național al României, „Deșteaptă-te, române!”este format din versurile strofelor 1, 2, 4 și 11 ale poemului „Un răsunet”, de Andrei Mureșanu, pe muzica populară culeasă de Anton Pann și adaptată de Gheorghe Ucenescu. Textul estemarșul anului revoluționar 1848 și a fost scris în atmosfera de emoție generată de Adunarea de la Blaj, de pe Câmpia Libertății, din 3/15 mai 1848. Poetul Andrei Mureșanu (1816-1863) se afla atunci la Brașov, în calitate de profesor la Colegiul Latino-German din localitate și redactor la suplimentul literar „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, al periodicului românesc „Gazeta Transilvaniei”. Textul acestui cântec l-a publicat în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, sub titlul „Un răsunet”.

          Interzis de regimurile totalitare timp de aproape o jumătate de secol, acesta a fost ales imediat după decembrie 1989 Imnul Național al României, sub numele „Deșteaptă-te române!”. Imnul conține expresia „acum ori niciodată”, prezentă în imnuri naționale celebre, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze. Se spune că prima oară a fost cântat pe 29 iulie 1848 în Parcul „Zăvoi” din Râmnicu Vâlcea. De aceea, începând cu anul 1998, în fiecare an pe 29 iulie se sărbătorește Ziua Imnului Național al României.

         În actuala Constituție, Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. Cel mai probabil este vorba despre o melodie de factură populară cântată la vremea respectivă pe un text religios, ce purta numele „Din sânul maicii mele”, melodie ce a fost culeasă din folclor de către Anton Pann și adaptată ulterior împreună cu Gheorghe Ucenescu.

           Pentru o vreme, „Deșteaptă-te române!” a fost de asemenea imn național al Republicii Democratice Moldovenești (1917–1918) și al Republicii Moldova (1991–1994).